În unele duminici pe la rugby!

Până azi văzusem rugby doar la TV și destul de rar. Am zis că n-ar fi rău să dau o fugă la stadion să urmăresc „pe viu” un meci „dintr-un sport de golani practicat de domni”, așa cum scrie în primul paragraf din secțiunea „Regulament” a site-ul federației române de rugby.

De la Eroilor până la stadionul Arcul de Triumf faci cam 30 de minute (mers pe joc – metrou și iar mers pe jos). Nu e un efort mare pentru un pasionat de sport, așa cum sunt eu. Așadar, locul faptei se afla în imediata apropiere a Comitetului Olimpic și Sportiv Român. Cum faci stânga spre stadion dai cu nasul de un afiș măricel. E cu „Stejarii” și scrie cu litere de-o șchioapă – „Mereu prezenți la Cupa Mondială”. Ok, let’s go!

Am bilet la peluza a doua.Mă informez încotro de la intrarea în stadion și caut un loc. Greu de găsit, căci e full. Deja un vis pentru cel supranumit „sportul rege”. Miroase a fum de grătar, oamenii au mâinile pline de pahare de bere. Unde naiba am fost până acum? Și de ce n-am îndrăznit până acum să vin la așa minunăție, zic în gând și continui – Bravo, fraiere, ai nimerit bine! Nici n-apuc bine să iau loc șii Fercu n-are răbdare și culcă balonul în terenul de ţintă al echipei georgiene. Ratăm transformarea, dar parcă nu e așa mare supărarea. Mă gândesc că ai noştri au planuri mari azi și o să cam dea de pământ cu gruzinii. Numai că oaspeții au răspuns și intră la pauză în avantaj, 7-5, după un eseu transformat. Până ca arbitrul să decidă ca echipele să intre la vestiare, băieții în galben sunt la câțiva centimetri de un eseu, dar așa rămâne. Începe repriza a doua sus, presăm. „Suntem pe ei”, zice un spectator, sigur că plecăm acasă fericiți, după o victorie. Și vine o transformare a lui Vlaicu, în minutul 52, binemeritată după cum se jucase până atunci. Hai că e bine! Oaspeții sunt hotărâi să ne strice bucuria, și sunt aproape s-o facă, dar buturile sunt de partea noastră, la o lovitură de pedeapsă. Pe undeva există un oarecare echilibru. Noi ratasem trei lovituri de pedeapsă în prima parte.

Rămâne cum am stabilit, victorie pentru „Stejari”, scor 8-7, iar eu abia aștept următorul meci. De azi mi-am găsit o nouă pasiune sportivă.

Mulți copii!

Am un respect aparte față de părinți care-și duc copiii la meciuri. Să vadă sport, să vadă spectacolul cu ochii lor, nu să-l audă din povești nemuritoare. Așa și azi, am văzut mulți copii în tribune, care au plecat fericiți acasă, la fel ca și părinții lor. Bravo!

P.S. Mulțumesc băieților de la „Camera de control antidoping”, care m-au lăsat la pauză să-mi încarc telefonul. Fără ajutorul lor nu existau pozele de mai jos. Și filmările.

Bravo, stejarilor! Ne revedem cu prima ocazie!

Comentarii

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *